Portrete - Constantin Kiritescu, Editura Stiintifica si Enciclopedica

Nu mi-a trecut vreodată prin gînd să adaug la galeria de por­trete din această carte încă un portret : pe acela al tatălui meu, autorul cărții, zugrăvit de fiul său. Primo : consider că legăturile de familie nu sînt cele mai potrivite, din motive lesne de înțeles, pentru a constitui punctul de plecare al unei portretizări veridice. Secundo: în cazul de față, fiul nu are talentul de portretist al tatălui. Ochiul și mîna de pictor ale lui Constantin Kirițescu s-au vădit în fiecare perioadă a vieții, în fața fiecărui personaj portre­tizat, în fiecare trăsătură de penel. Este limpede că nu m-aș fi simțit bine să știu că am dat ocazie cititorului să exclame : cîtă distanță între tată și fiu !

Dacă, în cele din urmă, călcînd peste convingeri și asumîn- du-mi toate riscurile, m-am încumetat să scriu în această introdu­cere nu numai despre geneza cărții, ci și despre autorul ei, lucrul se datorește unei pure întîmplări. Răsfoind într-o zi un volum pre­fațat de Randolph Churchill, fiul lui Winston Churchill, am găsit în prefață o frază despre relația dintre fiu și părinte, care mi-a mers drept la inimă. Scria Randolph Churchill : „Vreau să țin trează memoria tatălui meu, deoarece în felul acesta am sentimentul că îndeplinesc misiunea vieții mele“. Fraza mi-a dat de gîndit, mi-a dat și curaj. Mi-am zis — toutes proportions gardees — că aceasta este și misiunea vieții mele, de fapt a tuturor descendenților unor oameni deosebiți, mai ales a celor care au ostenit pentru ca lumea să fie mai bună, mai dreaptă.

Această lectură m-a decis să renunț la ezitări și am pornit la redactarea introducerii de față, în care să-1 prezint pe Constantin Kirițescu pe baza propriei experiențe și a altora.

Dar, mai întîi, despre geneza acestei lucrări.