Filozofia istoriei - Catalin Zamfir, Editura Stiintifica si Enciclopedica

Ce este filozofia istoriei? Care sînt temele mari pe care ea le abordează? în filozofia istoriei sînt cuprinse două sfere distincte de preocupări: unele epistemologice și altele teoretice propriu-zise.

Așa după cum științele naturii au generat o reflexie filozofică asupra naturii lor, a procedeelor utilizate și a valorii rezultatelor obținute, științele care se ocupă de istorie (și, firește, în primul rînd este vorba de istoria ca disciplină) au tins să producă o reflexie filozofică spe­cială care să pună în evidență specificul cunoașterii Istoriei, procedeele sale, natura și posibilitățile prin­cipiale de constituire a ei.

Pe lîngă aceste preocupări de ordin epistemologic, filo­zofia istoriei își pune și o serie de probleme teoretice referitoare la legile procesului, istoric, ]a direcția sau sensul acestuia, la semnificația sa pentru om.

în epistemologia științelor istoriei se înfruntă, în mo­mentul actual, trei orientări distincte.

Filozofia critică a istoriei a fost dezvoltată în Germa­nia sfîrșitului secolului trecut și începutul secolului XX, sub semnul criticismului kantian. Gînditori ca Dilthey, Windelband, Rickert au încercat să ducă mai departe, în sfera cunoașterii istorice, programul kantian. Așa cum Kant a întreprins o analiză a rațiunii pure, pentru a determina dacă și cum matematica și fizica sînt posibile ca științe, neo-kantienii operează o analiză critică a ra­țiunii istorice, pentru a pune în evidență posibilitatea, natura și limitele științei istoriei.