In cautarea paradisului - N. Popescu-Bogdanesti, Editura Politica

Avem în față coperta, îngălbenită de scur­gerea timpului, a unei reviste, copertă pe care este reprodusă fotografia unui mic grup uman cu existența tulburată : trei suflete — băr­batul, femeia și un copil —, toți trei cu priviri triste, mergînd de-a lungul unui peron de gară paralel ou un tren care staționează. Bărbatul, om în puterea vîrstei, robust și bine legat, duce într-o mînă un coș din care ies la iveală obiecte fără prea mare valoare, iar în cealaltă un sac strîns la gură, în interiorul căruia, de ase­menea, se pot bănui lucruri tot mărunte. La cîțiva pași mai în urmă, purtînd pe cap un cu­făr vechi legat cu sfoară, într-o mînă o sticlă, iar în cealaltă o legătură informă, urmează grăbită femeia. Mult mai departe, abia prinsă în cadrul fotografiei, cu un bagaj pe cap, la fel cu mama, și cu un săculeț agățat de cot, vine, mai mult alergînd, o fetiță de vreo opt-nouă ani. O tablă fixată pe unul din stîlpii ce susțin pasarela peronului indică Milano.

Sînt italieni din Mezzogiorno, din sud, țărani ori poate un mic meseriaș cu familia, porniți în cucerirea nordului, a nordului italian, a nor­dului de la nord de Alpi, oameni izgoniți de condițiile vitrege ale ținutului lor, de mizeria revărsată potop în satele și orașele din partea de miazăzi a peninsulei de războiul ce abia se încheiase. Merg în căutare de lucru. Se vor opri la Milano ?