Ulise vol. 1 - James Joyce, Editura Univers

Solemn \ rotofeiul Buck Mulligan² venea dinspre
capul scărilor purtînd un bol cu clăbuc peste care
erau așezate în cruce o oglindă și un brici. Halatul

galben, neîncins la mijloc, îi unduia încet în urmă,
umflat de aerul blînd al dimineții. Ridică bolul întru
înalt și intonă :

— Introibo aci altare Dei.

~Oprit locului, privi miop în jos pe scările întortocheate
în întuneric și strigă cu asprime :

— Haide sus, Kinch. Vino sus, iezuit înfricoșat.

Inaintă grav și urcă pe suportul rotund al tunului.
Se întoarse cu fața și binecuvîntă serios, de trei ori, tur-
nul, ținutul dimprejur și munții trezindu-se la viață.
Pe urmă,' zărindu-1 pe Stephen Dedalus, se aplecă spre
el și făcu cruci grăbite prin aer, gîlgîind din fundul gît-
lejului și clătinînd din cap. Stephen Dedalus, ³ nemulțumit
și somnoros, se sprijinise cu brațele de palierul din capul
scărilor și privea cu răceală chipul bolborositor și tremu-
rător, acum binecuvîntîndu-1, alungindu-se cabalin, și
părul blond, tonsurat, pătat și suflat în nuanța stejaru-
lui palid.

Buck Mulligan își aruncă o clipă privirea pe sub
oglindă și apoi acoperi repede bolul.

— ’Napoi la barăci, spuse sever.

Adăugă pe ton de predicator :

— Căci aceasta, o mult iubiții mei, este o adevărată
Christină : trupul și sufletul, și sîngele și plăgile. Aicea,
muzică înceată, vă rog. închideți ochii, domnilor. O clipă.
S-a stîrnit oarecare neliniște printre corpusculele astea
albe. Tăcere, toată lumea.

își ridică pieziș privirile și scoase un șuierat prelung,
grav* ca o chemare, apoi rămase o vreme concentrat în
atenție extatică, și dinții albi, regulați, îi străluceau ici-
colo în puncte aurii. Chrysostomos. Două șuierături puter-
nice ascuțite, îi răspunseră din calmul dimineții.