Strada dughenelor intunecoase - Patrick Modiano, Editura Univers

— Ce-o sa faci cu toate Ztottm-urile astea ? l-am întrebat pe Hutte, arătîndu-i rafturile cu un gest larg al brațului.

— Le las aici, Guy. Nu renunț la contractul de închiriere a apartamentului.

Aruncă o privire grăbită în jur. Cele două canaturi ale ușii care dădea în cămăruța înveci­nată erau deschise, astfel că se puteau vedea ca­napeaua de catifea uzată, șemineul și oglinda în care se reflectau rafturile cu anuare și Rottin- uri și figura lui Huite. Adesea, clienții noștri aș­teptau în camera asta. Un covor persan acoperea parchetul. Pe perete, lîngă fereastră, era agățată o icoană.

— La ce te gînclești, Guy ?

— La nimic. Deci menții contractul de închi­riere a apartamentului ?

— Da. O să vin din cînd în cînd la Paris, așa că Agenția o să-mi servească drept locuință provizorie.

îmi întinse tabachera cu țigări.