Spre ziua - W. Somerset Maugham, Editura Venus

Trecu în lungul pieței largi, umbrite de stejarii înalți, și ieși pe poarta cu grilajul de fier care se deschidea în zidul de cărămidă, dărăpănat din pricina vremii, ca să ajungă în grădina bine îngrijită. In lungul peretelui din spate al casei era o terasă înaltă spre care ducea o scară și pe treapta cea mai de sus a acesteia, la fiecare capăt, erau așezate pe soclurile lor două statui italienești, învechite de vreme. Grădina, strălucitoare datorită bogăției multicolore a florilor acestui sfîrșit de august, se așter- nea de la terasă pînă la gardul nu prea înalt de sîrmă, care o despărțea de restul parcului, și oprea intrarea vitelor ce pășteau acolo. Era femeie tînără, cu părul castaniu deschis și ochii căprui ; zveltă și înaltă, cu înfățișarea feciorelnică pe care o întîlnești la multe englezoaice, chiar dacă sînt căsătorite de ani întregi. Avea nasul drept, cu aripile nărilor arcuite, o frunte se­nină și o gură frumoasă; buzele ci date cu roșu făceau ca albul obrazului să pară mai alb decît era cu adevărat. Datorită mișcări­lor calme și fără nimic artificial, părea o femeie destul de fru­moasă, dar din pricină că înfățișarea ei nu avea nimic țipător, de amănuntul acesta nu-ți dădeai seama decît atunci cînd stăteai de vorbă cu ea. O anumită sfială în atitudinea ei făcea pe multă lume să-și închipuie că este femeie rece sau indiferentă, dar pînă și doamnele cele mai în vîrstă din împrejurimi, cărora le plăcea să clevetească, recunoșteau cu melancolie și tn felul lor rămas din alte vremuri, că deși era fire puțin expansivă, este totuși o doamnă în adevăratul înțeles al cuvîntului. în același timp se simțeau și puțin jignite, deoarece din atitudinea ei se vedea lim­pede că-i este cu totul indiferentă părerea ce o au despre ea.