Sfirsit de mileniu,vol. 2-Retragerea fara torte - Radu Tudoran, Editura Eminescu

Astăzi, întorcîndu-mă în locul unde am lăsat povesti­rea, la sfîrșitul războiului și după moartea domnului Al- cibiade, mă întreb ce aveam în cap, ce învățasem despre viață cînd terminasem școala primară și mă pregăteam să merg mai departe. Eram săraci, murise și tatăl meu, fără să ne lase nimic decît grija zilei de mîine. Ca să capăt o bursă au trebuit să-mi scoată de la primărie certificat de paupertate, dovedind că familia mea nu avea nici un fel de avere. Hîrtia, iscălită de notar, domnul Tănăsescu Na- zone poreclit Mațe Fripte, și cu o apostilă analfabetă a primarului, loniță Stere, am avut-o în mînă, am privit-o cu un fel de îngîmfare, ca pe un act de noblețe ; fiindcă sărăciei noastre i se dădea un titlu necunoscut de mine ; cuvîntul paupertate avea o sonoritate impunătoare, mi se părea că fiindu-mi atribuit cu iscălituri și ștampilă, bă­ieții de vîrsta mea vor trebui să mă admire și să mă pizmuiască. Nu era prima oară cînd mă lăsam înșelat de cuvinte necunoscute ; de pildă, cînd tatălui meu i-a pus piciorul în ghips doctorul Negruți, cel mai renumit chi­rurg al orașului, ceea ce a însemnat o cheltuială cam grea pentru mijloacele noastre, mi s-a părut că subchi- rurgul, care îl asistase, avea un titlu cu mai mult răsu­net.