Regina vagabonzilor - Michel Zevaco, Editura Climate

O dimineață călduță și limpede a anului 1544...

Sub un cer senin de un frumos albastru satinat, ma­rea stradă Saint-Martin prindea viață. începuseră să cir­cule nenumărați negustori ambulanți : negustori de pă­sări, de zarzavaturi, de fructe, de cărbuni, de lumânări de seu, de fitiluri de lampă, reparatorii, băiașii, fierarii, dibacii cofetari purtând pe tăvi cochete atârnate de gât, tot felul de alivenci, plăcinte și prăjituri cu orez, calde, debitanți de vinuri, conducându-și măgarii încărcați cu burdufe păroase, florărițele drăguțe în fuste scurte, că­lugării care umblau după bani, școlarii, orbii de la Quinze-Vingts, toți cu desagii la spinare și implorând mila publică în gura mare, jonglerii și comedianții, toată această lume care venea, pleca, se agita, se zbuciuma, țipa, urla, psalmodia, declama, râzând și glumind colea, înjurând și certându-se dincolo, umplea strada cu o for- foteală puternică și o larmă asurzitoare.

Hanul „La Coțofana Chioară" își înălța fața lui de gresie deasupra căreia atârna firma de fier bătut, scâr­țâind la orice mișcare a vântului, chiar în mijlocul străzii Saint-Martin.