Rascoala - Liviu Rebreanu, Editura Eminescu

- D-VOASTRĂ NU CUNOAȘTEȚI ȚĂRANUL . ROMÂN, DACĂ horbiți așa ! Ori îl cunoașteți din cărți și din discursuri, i atunci e mai trist, fiindcă vi-1 închipuiți martir, cînd n realitate e numai rău și prost și leneș !

Ilie Rogojinaru sfîrși gîfîind de convingere. își șterse chelia sfătoasă cu o batistă mare-tărcată și își smuci mus- ața groasă-pleoștită din care cîteva fire i se încurcaseră, iupărîndu-1, în colțurile gurii. Era arendașul moșiei Dlena-Dolj. Slăninos și burtos, cu gît de taur și capul ro­tind. avea niște ochi căprui săltăreți și o figură jovială, Darea pornită mereu numai spre bucurii.

Se uită la tovarășii de compartiment, văzu că nu i-a convins și continuă să gîfîie mai tare. Atunci Simion vlodreanu, director în Ministerul de Interne, îmbrăcat cu multă cochetărie, tuși ușor să-și dreagă glasul și rosti sentențios :

— Domnul meu... domnule Rogojinaru, un lucru ră- mînc indiscutabil : că noi toți, dar absolut toți trăim de pe urma trudei acestui țăran, așa prost și leneș și rău cum îl categorisești d-ta !

Arendașul fu atît de uimit că nici nu mai putu răs­punde. Scoase iar batista să-și răcorească tîmplele. în clipa aceea apăru conductorul trenului reclamînd, cu respectul cuvenit clasei întîi, biletele pentru București. Rogojinaru se însenină ca și cînd i-ar fi venit mîntuirea.

— Cum, șefule, sosirăm ? Ei bravo ! Bine-am mers, n-am ce zice...

— Adineaori am lăsat Chitila — observă conductorul, schițînd un zîmbet drept răspuns la bonomia arendașului și luînd biletele de la ceilalți călători.