Pulbere - Rosamond Lehmann, Editura Univers

JuDITH avea 18 ani, cînd, într-o zi, a ob-
servat că începuseră pregătiri la casa vecină,
goală de ani de zile. Grădinarii tundeau și iarăși
tundeau iarba, bătătoreau și tot bătătoreau te-
< renul de tenis, plantau lalele și nu-mă-uita în

vasele de piatră care împrejmuiau peluza de-a
lungul rîului. Vițele lungi de iederă fuseseră
îndepărtate de la ferestre, iar solida fațadă de
. piatră cenușie redevenise îngrijită și plăcută la
vedere. Cînd s-au deschis și obloanele de la fe-
restrele dormitoarelor, din nou a început să se
. vadă privirea fixă, familiară, a vechilor oglinzi
ovale ; părea că niciodată casa nu fusese pustie,
iar copiii ar fi trebuit să fie și acum acolo, cu
bunica lor. Copiii aceia plini de mister și de
încîntare, care mereu veneau și plecau, erau
veri între ei, numai doi fiind frați. Toți băieți
și numai o singură fată ; copiii care săreau peste
zidul mărginit de piersici, în grădina lui Judith,
' ca să o invite la ceai sau să se joace de-a v-ați
ascunselea.

De fapt, acum totul era altfel. Bunica murise, la puțin timp după ce aflase că Charlie fusese ucis. Charlie era dragostea ei, favoritul ei.