Ploaia - W. Somerset Maugham, Editura pentru literatura universala

Se făcuse aproape ora de culcare, iar a doua zi dimineața, la sculare, aveau să vadă uscatul. Doctorul Macphail își aprinse pipa .și, apleeîndu-se peste balustradă, căuta pe cer Crucea Sudului. După doi ani petrecu ți pe front .și cu o rană a cărei vindecare ceruse mai mult timp decît ar fi trebuit, era bucuros să se așeze în tihnă la Apia cel puțin douăsprezece luni și se și simțea mai bine de pe urma călătoriei. Deoarece cîțiva dintre pasageri aveau să părăsească vasul a doua zi la Pago-Pago, în seara aceea se organizase o mică petrecere cu dans,, și în urechi încă îi mai zbîrnîiau notele stridente ale pianului me­canic. Dar în cele din urmă pe punte se făcu liniște. Ceva mai departe își văzu soția, întinsă într-un șezlong, stînd de vorbă cu soții Davidson, și o luă agale spre ea. Cînd se așeză în lumină și-și scoase pălăria, se văzu că avea părul foarte roșu, cu chelie în creștet și pielea roșcată și pistruiată care însoțește de obicei părul roșu ; era un bărbat de patruzeci de ani, uscățiv, cu o față suptă, cu mișcări precise și cam tipicar ; vorbea cu accent scoțian, cu voce scăzută și calmă.