Pierre si Jean - Guy De Maupassant, Editura Litera

— FIR-AR SÂ FIE! STRIGA dintr-o dată bătrînul Roland.

De vreun sfert de oră stătea încremenit, cu ochii țintă la apă și, din cînd în cînd doar, cu o mișcare foarte în­ceată, ridica undița cufundată în adînc.

Doamna Roland, care moțăia pe banca din spate a bărcii, lîngă doamna Rosemilly, invitata lor la pescuit, se trezi și întoarse capul:

— Ce s-a întîmplat, Gerome? îl întrebă pe bărbatul ei.

— Nu mai mușcă deloc ... răspunse furios Roland. De la prînz n-am mai prins nimic... La pescuit nu-i bine să mergi decît cu bărbații, femeile totdeauna te întîrzie.

Cei doi fii ai lor, Pierre și Jean, unul la babord și celălalt la tribord, fiecare cu cîte un fir înfășurat pe de­getul arătător, izbucniră în rîs amîndoi deodată.

— Nu ești prea drăguț cu musafira noastră, tată... îi spuse Jean.

Domnul Roland se scuză, fîstîcit:

— Iertați-mă, doamnă Rosemilly, așa-s eu, invit doamnele fiindcă îmi place să fiu cu ele și pe urmă, cum dau de apă, nu mă mai gîndesc decît la pește.

Doamna Roland se trezise de-a binelea și privea visă-- toare marea și falezele care se întindeau cît zăreai cu ochii.

— Ați prins totuși destui, zise, cu o voce scăzută.