Peyton Place - Grace Metalious, Editura Univers

Toamna tîrzie e ca o femeie : rumenă, înflăcărată clar
nestatornică, ce vine și se duce după bunul ei plac, fără
să fii vreodată sigur nici dacă vine, nici cît rămîne.

în joartea de nord a Noii Anglii, toamna lungă ridică
o mînă ruginie în calea iernii ca să-i mai țină cît de cît
venirea în loc. Aduce cu sine o ultimă undă de căldură,
perioadă neprevăzută în calendare, dar care durează
pînă la ivirea iernii cu spinarea-i de gheată, cu pomi
desfrunziți și pămînt înghețat bocnă — în chip de veș-
minte. Cei trecuți de tinerețe și vlăguiți de vînturile

tăioase

e decît o farsă ce trebuie privită cu cinism necruțător.
Tinerii însă, o așteaptă cu nerăbdare, căutînd pe cerul
răcoros, autumnal, semnul venirii ei. Dar se întîmplă
uneori ca și bătrînii, în ciuda rațiunii care-i îndeamnă să
fie circumspecți, s-o aștepte alături de cei tineri și plini
de nădejde, întorcîndu-și spre cer ochii obosiți și supți,
în căutarea primelor semne de încălzire iluzorie.

într-un an, la început de octombrie, toamna tîrzie a
poposit într-un oraș cu numele de Peyton. A venit ca
o femeie seducătoare și, în hohote de rîs, a cuprins în-
tregul ținut și i-a dat atîta frumusețe, încît aproape că
te dureau ochii să privești în jur.