Pentagrama - Vladimir Colin, Editura pentru literatura

Și, deodată, oglinda. N-am purtat niciodată mustăți, dar fire de mușchi îmi acoperă acum partea de sus a buzei, ridicîndu-se în jurul nă­rilor, iar, cînd ating îngusta suprafață verde, o simt jilavă la rădăcină și mi se pare că deslușesc sub ea culoarea întunecată a pămîntului. Mi-e teamă și silă.

— Perfect, spune cineva. Am să-ți fac capul unui delicvent.

Un ins cenușiu. M-a izbit, în primul rînd, cît e de cenușiu. Frumoasă, fața cenușie are cu­loarea hainelor lui fără vîrstă. E mai degrabă înalt, slab pînă la teșirea oricărei forme, și parcă întîmpină cu umărul stîng o lovitură ce întîrzie, dar pe care o așteaptă.