Patru tanchisti si un ciine - Janusz Przymanowsky, Editura Militara

Pentru a doua oară ajungeau în ziua aceea la drumeagul din pădure. Iarba jilavă era culcară de roțile tractoarelor. Urmele lor aduceau cu amprentele unor gheare lungi de răpitoare. Musonul dinspre Pacific nu mai batea. Ploaia încetase, iar soarele se vedea tulbure, lăptos, strecurîndu-și cu zgîrcenie lumina printre nori.

Bătrînul se opri pentru o clipa. Privi atent în juru-i, cu pușca pregătită, și porni mai departe prin pădure. Adulme- cînd pămîntul, îl urma tristă cățeaua Mura. La cîțivj pași, în spatele lor, Janek încheia șirul.

Nu le mersese prea bine în ziua acee^Ce-i drept. încă din zorii zilei, de cum ieșiseră din casă, oaiarul v în ase doi fazani, pe care-i purta acum legați la brîu, iar cozile do? multicolore aproape maturau pămîntul. Doar de două orî trăsese, și de fiecare dată glonțul armei șale de calibru re­dus, pe care o folosea iarna la vinarul veverițelor, nimerise ținta. Dar nu asta urmăreau. Țineau să-și facă provizie de came pentru cîteva zile, ca sa poată urca mai departe, din­colo de culmea Cedrovului.

Drumeagul de pădure a rămas în urmă. După ce s-au stins și ultimele raze în desișul copacilor, bătrînul a început să cotească ușor spre dreapta,, să urce povîrnișul dulce. Pădurea era deasă.