Pasi pe Terra - Silviu Negut, Editura Albatros

In acest sfîrșit de secol, agitat și controversat, atît de tehnicizat, dominat de rațiune și pozitivism, cînd, unde și cit mai rămîne loc pentru fantezie și visare ? Nu cred a face un simplu joc de cuvinte afirmînd că pretutindeni și întotdeauna, pentru că, dacă știința își împinge victo­rioasă granițele tot mai departe, printre certitudinile ofe­rite de ea, mai convingătoare decît orice realitate reușește să se strecoare legenda. Sau, măcar, miresmele ei. Desco­perită și redescoperită, străbătută și măsurată, minuțios descrisă și comparată, bătrîna noastră Terra își păstrează, cu o frumoasă obstinație, nenumărate locuri care stimu­lează neîncetat fantezia. Oare cîți dintre noi, ajunși pe un impunător vîrf de munte ori după vreun drum mai piep­tiș spre un încîntător tăpșan, nu s-au visat, nu s-au „văzut" învingători ai Chomolungmei sau al cine știe cărui alt „optmiar" ? Cine, aflat într-o barcă sau pe un modest vaporaș, nu s-a visat un Heyerdahl sau Cousteau ? Vise, gînduri, proiecte chiar. Numai că unele prind, trep- tat-treptat, contur și mai apoi viață. Rezultatul : expediții a căror varietate e greu de închipuit, atît ca motivație cît și ca mod de înfăptuire.

Itinerariul acestei cărți este discontinuu, alcătuit doar din cîteva dintre ținuturile care s-ar putea numi tărîmuri aparte ale planetei. Aparte din cele mai diverse perspective. Fie că ne oferă prilejul abordării unor aspecte științifice și mai puțin cunoscute, cum sînt, de pildă, „găurile al­bastre" ori „punctele calde", fie că aduc incredibila va­rietate a lumii insulare — nu numai fizico-geografică, ci și lingvistică, artistică, istorică, economică și, de ce nu, chiar politică. Este vorba de ministatele insulare. Micro- universuri aparte, fiecare avîndu-și identitatea sa, speci­ficul său, frumusețea sa.