Otava - Jean Giono, Editura Univers

Sînt zece ani de-atunci. Zece ani de cînd Jean Giono a plecat pentru totdeauna din Manosque, orășelul natal pe care n-a vrut să-l părăsească niciodată pentru prea multă vreme.

Poate că de aceea, știind cit de legat era de acel încîntător colț de lume care este Provența, unii critici, prea, grăbiți in clasificările lor, l-au considerat doar un scriitor „regionalist", neizbutind să cuprindă caracterul universal al creației sale.

In perioada de după primul război mondial au apărut numeroase curente literare in lumea întreagă ; cu mai mulți sau mai puțini adepți. Unele au dispărut foarte repede, abandonate fiind chiar de creatorii lor.

în Franța, pe-atunci s-au afirmat scriitori de mare prestigiu. Numărul premiilor literare a crescut conside­rabil ca pentru a ierarhiza valorile, dar poate nu întot­deauna atribuirea lor a fost obiectivă. Din multitudinea de premiați numai cîțiva și-au înscris numele printre valorile perene ale literaturii franceze.

Jean Giono s-a impus încă de la începutul carierei sale și, din 1928 și pînă astăzi, a rămas același mare creator.

„Pentru mine, cei mai buni scriitori din această gene­rație [de după 1916] sînt Montherlant, Giono și Ber- nanos..." afirma Andre Malraux în 1955. Aprecierea sa cîntărește greu, alăturîndu-se altor judecăți de valoare ale contemporanilor care confirmă valoarea lui Giono. Pierre de Boisdeffre, cunoscut istoric literar francez, nu șovăie să declare că „Giono rămîne marele nostru poet în proză". întreaga critică, de altfel, este de părere că prima și cea mai mare calitate a scriiturii lui Giono este poezia.