Ordinea si dezordinea - Claude Spaak, Editura Eminescu

In operele mele, fie romane, fie piese de teatru', n-am căutat să mă zugrăvesc. Toate personajele sînt inventate. Le-am hărăzit o existență independentă de a mea.

Astfel, nu sînt Louis Darrieu, pe care îl veți în­tâlni în Ordinea și dezordinea, li place lui muzica, poezia, artele plastice ? Nu.

Am dorit eu să joc un rol politic, să scriu articole despre socialism, despre condiția muncitorilor ? Nu încă.

Omul alege. El nu poate fi complet și trebuie să urmeze o cale dictată de natura sa.

Totuși mă regăsesc în Louis Darrieu. Asemeni lui, născut dintr-o familie înstărită, am făcut studii uni­versitare, la adăpost de griji și, asemeni lui, a venit vremea cînd am început să-mi pun întrebări privind regimul capitalist și revoltătoarele sale nedreptăți.

In 1940, cu ocazia invaziei germane, am văzut burghezia noastră preferind o înfrîngere rușinoasă și colaborarea cu Hitler pierderii privilegiilor sale.

In 1976, văd dreapta franceză opunîndu-se pentru aceleași motive frontului comun al muncitorilor.

Istoria se repetă. In 1871, Comuna se ridică îm­potriva cercurilor de afaceri reprezentate de Thiers.