Omul care a jefuit orasul - Sven Elvestad, Editura Garamond

• îndrăznesc să susțin - zise șeful poliției judiciare, în timp ce aduna niște hîrtii pe care le citise pînă la ultimul rînd - că oamenii mei au făcut tot ce este omenește posibil ca să rezolve acest caz. Dar toate strădaniile le-au fost zadarnice. Ne aflăm la fel de departe ca acum patru săptămîni de dezlegarea acestui mister și e de înțeles că locuitorii orașului au început să dea semne de nervozitate. Dar lucrul cel mai rău este că a fost stîmit un interes general față de acest lung șir de infracțiuni neobișnuite și misterioase. Dacă un furt ca acela a cărui victimă a fost armatorul Vogt se mai repetă, ne putem aștepta la o panică generală. Și toți vor da vina pe poliție, -cum se întîmplă de cînd lumea. Nu cumva să credeți că mi-e frică de presă sau de opinia publică; sînt cît se poate de conștient de faptul că poliția a făcut tot ce i-a stat în puteri. Puteți însă să vă dați seama că un interes prea vădit din partea publicului poate să aibă o influență nedorită și dăunătoare asupra mersului investigațiilor. Deci, nu numai că merită, dar este absolut necesar să se obțină unele rezultate pozitive sau, cel puțin, să fie împiedicată repetarea unor infracțiuni care stîmesc atîta vîlvă. Și, cum vreau să cercetez totul pînă în cele mai mici amănunte, încît să nu mi se poată reproșa nimic, m-am sfătuit cu cei mai apropiați subalterni ai mei și am hotărît să apelez la un om apreciat de cei mai mulți dintre cetățeni și căruia îi recunosc și eu inteligența și tenacitatea.

Acestea au fost prudentele cuvinte ale șefului poliției judiciare. Întîlnirea avea loc la data de 23 august 1909 și interlocutorul lui era detectivul particular Asbjdm Krag, care stătea cît se poate de sfios și de impasibil în fața lui, trăgînd din țigară.

Șeful începu să-și răsfoiască iarăși hîrtiile, zicînd:

• Așa cum v-am spus, avem la îndemînă cîteva date ca punct de pornire.