Obiceiuri traditionale romanesti - Mihai Pop, Editura Consiliul Culturii si Educatiei Socialiste

Interesul oamenilor s-a îndreptat, mai ales în anii din urmă, tot mai insistent spre obiceiurile folclorice. Fenomenul se explică în parte prin faptul că dintre toate manifestările noastre spontane obiceiurile se dovedesc a fi cele mai rezistente în timp. Fenomenul se datorește și pluralității valențelor pe care obiceiurile le poartă, valorii umane, sociale deosebite a unora din aceste valențe precum și interesului omului contemporan pentru aceste valențe.

Obiceiurile sînt fără îndoială pentru cei ce le privesc din afară, pitorești manifestări folclorice, mari spectacole. Dar dincolo de acestea, ele încifrează înțelesuri profunde asupra relațiilor omului cu lumea înconjurătoare, cu natura, asupra relațiilor interumane, asupra mersului normal al vieții sociale și asupra soluțiilor pe care într-o evoluție de multe ori mile­nară, omenirea le-a găsit pentru a face ca lucrurile să reintre în normal atunci cînd rînduiala lumii a fost dintr-o pricină sau alta stricată.

Aceasta pentru că în viața socială tradițională a existat o rînduială fără de care a nu ar fi pulul să ființeze alîtea veacuri, să treacă prin atîtea vicisitudini fără să se dezagrege.

Sub acest aspect deci obiceiurile exprimă viața socială a comunităților umane, diversele aspecte ale rînduielii ei. Le exprimă și totodată contribuie la realizarea lor. Sînt expresii ale vieții sociale și mecanisme prin care viața socială se realizează.

în cultura noastră tradițională obiceiurile în totalitatea lor, cele pe care folcloriștii le-au numit calendaristice sau de peste an împreună cu cele pe care le-am numit ale vieții de familie, formează un sistem de complexe inlerrelații, un sistem corelat cu viața omului, cu viața neamului ca celulă fundamentală a societății noastre tradiționale, cu viața comunităților mai mici sau mai mari, locale sau regionale