Minciunile - Francoise Mallet-Joris, Editura Univers

Totul era cenușiu afară, pereții lungi ai spi­talului întunecat, bazinul de formă pătrată unde apa clipocea încetișor, casele jur-împrejur, pînzele adormite ale bărcilor. în casa cu bal­con dublu, înfiptă ca o sfidare în mijlocul ca­selor vechi, dărăpănate, în camera mare, plină de umbră răcoroasă, un trup robust, nemișcat, mima somnul.

Totul era liniștit, cheiurile, antrepozitele în­chise, cafenelele unde abia mijea cîte o lumi­niță și fluviul nemișcat ce emana o ceață ușoa­ră prin care, pe docurile plutitoare, se vedeau agitîndu-se niște siluete ireale.

Corpul întins pe patul de stejar tot nu se mișca. Doar pumnii crispați și, din cînd în cînd, cîte o tresărire a pleoapelor violacee arătau că bătrînul se trezise. Bătaia inimii, respirația chi­nuită, erau oare perceptibile în liniștea came­rei ? Lui i se părea că le deslușește zgomotul.