Miezul lucrurilor - Graham Greene, Editura Univers

ILSON ȘEDEA pe terasa hotelului Bed- ford cu genunchii lui rozalii și golași lipiți de balustrada din fier. Era duminică și dangătul clopotului de la catedrală vestea slujba de utre­nie. De cealaltă parte a străzii Bond, la feres­trele liceului, tinere fete de culoare, în trenin­guri albastru închis, se ocupau cu interminabila îndeletnicire, sortită eșecului, de a-și netezi pă­rul sîrmos. Wilson își mîngîia mustața de curînd lăsată să crească și visa, în așteptarea unui gin cu bitter.

Stînd așa, acolo, orientat spre Bond Street, avea în față marea. Chipul lui palid dovedea cît de recent o părăsise pentru a debarca în port, după cum o dovedea și lipsa lui de interes pen­tru liceencele de peste drum. Era asemenea acu­lui întîrziat al barometrului care indică încă „timp frumos" mult după ce perechea lui s-a deplasat spre „furtună".

Pe sub terasă, funcționarii de culoare treceau spre biserică, dar soțiile lor înveșmântate în ro­chii scînteietoare de după masă, albastre sau ci­reșii, nu-i stîrneau nici urmă de interes.