Memoriile postume ale lui Bras Cubas - Joaquim Maria Machado de Assis, Editura Minerva

Un contemporan al lui Machado de Assis, criticul Araripe Junior, se întreba dacă Pedro Rubiăo de Alvarenga, personajul central al romanului Quincas Borba nu întruchipează cumva Brazilia. Rubiăo e naiv (chiar dacă nu și întrutotui inocent) în mînuirea banilor, în felul cum tratează filosofia, iubirea, politica, iar spre final o pasiune contrariată și un delir de grandoare îl fac să-și piardă mințile ; toate acestea pot fi considerate, chiar dacă nu se impun cu puterea evidenței, o alegorie a Braziliei. Alț.i critici, dimpotrivă, i-au reproșat lui Machado de Assis lipsa de culoare locală. Scriitorul ar fi, după ei, un autor tributar străi­nătății, care nu a arătat destul interes pentru problemele națio­nale. Divergența aceasta s-a perpetuat pînă în zilele noastre. Prin anii ’50 s-a stîrnit o polemică aprinsă chiar în Camera Deputaților, cînd trebuia aleasă figura tutelară a literaturii bra­ziliene. Nu este oare — s-a spus — Jos£ de Alencar, autorul de romane „indigeniste", mai național decît Machado cfe Assis ? Opinia unei alte părți a criticii (care pentru „autohtonâști" este o critică „elitistă") merge în direcția opusă : autorul lui Quincas Borba ar fi cel mai profund național dintre scriitorii Braziliei. (Așa cum, după războiul civil spaniol, s-a încercat să se impună figura lui Lope de Vega ca scriitor „național", în detrimentul lui Cervantes, al cărui spirit larg comprehensiv și tolerant era pentru unii insuficient de patriotic.)