Logodna de primavara - Guy Chantepleure, Editura H

Albită de razele soarelui de martie, șoseaua se prăfuia tot mai mult. Michel Tremor sări peste șan­țul plin cu mărăcini apucînd pe poteca ce cobora spre răspîntia drumurilor de la Jouvelles, potecă ce se 'întinde alene, în șerpuiri molatece pînă să ajungă la capăt.

Pomii îmbrăcați într-o verdeață ștearsă, gata să se ofilească la primul reîngheț, mai păstrau silueta lor iernatecă, desenate parcă într-o oră de vis de un artist japonez foarte rafinat.

Prin iarba presărată cu deditei mai persistau încă frunze de anul trecut acoperind cu vălul lor cas­taniu scheletul păsărelelor ce nu au putut rezista zăpezii. în același timp, se înălțau _;zvonuri nelămu­rite, tulburătoare, aripi misterioase spintecau văz­duhul, pătrundeau prin tufișuri se revărsau în va­luri, se contopeau, parcă dîndu-și întîlnire în acest loc. vestind apropierea reînvierii.

Din acest mic univers distrus, viața începe să re­nască din sunete nedeslușite : piuitul, gălagia cui­burilor în construcție, glasul de izvoare, șipote, tros­netul unei ramuri uscate frînte pe neașteptate, din adieri întremătoare în care se amestecau desigur mireasma florilor îmbobocite de dimineață și mi­rosul vreunei plante moarte, toate dînd o ambianță complexă de un farmec deosebit. Era melodia lu­crurilor ce se trec, ispita diabolică a nestatorniciei lor, unită cu bucuria izbînditoare, cu măreția senină a veșnicei reînnoiri.