Julia - W. Somerset Maugham, Editura Eminescu

CÎND SE DESCHISE UȘA, MICHAEL Gosselyn ridică ochii. Intră Julia.

_ A, tu ești ! Stai, numai un minut. Tocmai semnam niște scrisori.

_ Nici o grabă. Am intrat doar să văd ce locuri au fost trimise familiei Dennorant. Ce face tînărul ăla acolo ?

Cu instinctul actriței versate, de a potrivi gestul după cuvînt ^l, dintr-o mișcare a căpșorului ei drăgălaș arătă spre încăperea prin care tocmai trecuse.

— E contabilul. Mi l-a trimis firma Lawrence și Hum- phreys. Lucrează aici de trei zile.

— Pare cam tinerel.

_ E funcționar calificat. S-ar p’ărea că-și cunoaște meseria. Zice că e uluit de felul cum ne ținem noi soco­telile. Mi-a mărturisit că nu s-a așteptat cîtuși de puțin ca un teatru să fie condus în felul acesta, ca o afacere comercială. Pe de altă parte, cică unele din firmele din City își țin registrele de conturi într-un hal făr-de hal, de îmbătrînești numai uitîndu-te la ele.

Julia zîmbi, zăbovind cu ochii asupia chipului frumos și încîntat de sine al soțului ei . ~

_ S-ar zice că e plin de tact tînărul ăsta.

— Astăzi termiriâ treaba. Mă gîndeam să-1 luăm cu noi și să-1 invităm la prînz. Ștn, e un adevărat gentleman

— Și ți se pare un motiv .suficient pentru _a-i _pofti la masă ?