Jules Vernes in Romania? - Ion Hobana, Editura Fundatiei Culturale Romane

Fascinația mării, a călătoriilor spre țărmuri îndepăr­tate, constituie pentru Jules Verne, în primul rînd, o moștenire ereditară. Mama sa, Sophie, născută Allotte de la Fuye, era descendenta unui lung șir de navigatori și armatori. în debaraua casei părintești se aflau, în­chise în cufere grele, actele de vînzare a mărfurilor trimise în America și conosamentele împodobite cu de­sene stilizate reprezentînd femei și plante din India și din Antile. O hrană de predilecție pentru imaginația foarte receptivă a micului Jules, stimulată și de su­venirurile membrilor ramurii materne a familiei. Bu­nica Adelaide îi povestește bătăliile navale cu englezii la care a participat tatăl ei, Francois Guillochet de la Perriere; unchiul Prudent Allotte de la Fuye — că­lătoriile sale, avînd ca punct terminus Caracas și Pu- erto-Cabello; unchiul Francisque de la Celle de Châ- teaubourg — tentativa ilustrului său văr, Château- briand, de a descoperi legendara trecere pe la nord- vest spre oceanul Pacific.

Nu poate fi trecută cu vederea nici influența cărților de care scriitorul a rămas legat cu o dragoste stator­nică. într-un text rămas inedit aproape nouă decenii, Amintiri din copilărie și din tinerele, el mărturiseș­te: „Cunoșteam termenii marinărești și înțelegeam des­tul de bine manevrele pentru a le urmări în romanele maritime ale lui Fenimore Cooper, pe care nu obosesc recitindu-le cu admirație". (66).