Insula misterioasa-vol.1 - Jules Verne, Editura Ion Creanga

URAGANUL DIN 1865. STRIGĂTE ÎN VĂZDUH. UN BALON PRINS ÎNTR-UN VÎRTEJ. ÎNVELIȘUL SFÎȘIAT. ÎN ZARE, DOAR MAREA. CINCI PASAGERI. CE SE ÎNTÎMPLĂ ÎN NACELĂ. UN ȚĂRM LA ORIZONT. DEZNODĂMÎNTUL DRAMEI

• Urcăm?
• Nu, dimpotrivă! Coborîm!
• Mai rău, domnule Cyrus. Ne prăbușim!
• Pentru Dumnezeu! Aruncați lestul!
• Iată, am golit și ultimul sac.
• Balonul se ridică ?
• Nu!
• Parcă aș auzi un clipocit de valuri!
• Sub nacelă e marea!
• E la maximum cinci sute de picioare sub noi!

Atunci o voce puternică sfîșie aerul și răsună porunca:

• Afară cu tot ce e greu!... Tot! Și să ne lăsăm în voia Domnului!

Acestea erau cuvintele care au izbucnit în văzduh, deasupra întin­sului pustiu de apă al Pacificului, către orele patru ale serii, în ziua de 23 martie 1865.

Desigur, nimeni n-a uitat înspăimîntătoarea vijelie din nord-est, dezlănțuită în mijlocul echinoxului acelui an, cînd barometrul scă­zuse la șapte sute zece milimetri. A fost un uragan care a ținut, fără întrerupere, de la 18 la 26 martie. Distrugerile pe care le-a provocat au fost uriașe în America, în Europa, în Asia, pe o zonă largă de o mie opt sute de mile, care tăia oblic Ecuatorul de la a treizeci și cincea paralelă nord pînă la a patruzecea paralelă sud! Orașe distruse, păduri dezrădăcinate, maluri pustiite de munții de apă care se abă- teau ca valurile unui flux, vapoare aruncate la țărm, pe care statisti­cile din Bureau-Veritas le cifrau la cîteva sute, teritorii întregi rase de vîrtejurile care sfărîmau totul în calea lor, mai multe mii de oameni nimiciți pe uscat sau înghițiți de mare; acestea au fost semnele de­zastrului lăsat în urma sa de acest uragan nemaipomenit. El depă­șea, prin distrugerile provocate, pe cele care au pustiit atît de cum­plit Havana și Guadelupa, unul la 25 octombrie 1810, celălalt la 26 iulie 1825.'