Insula cu amintiri de acasa - Vicentiu Donose, Editura Junimea

După zeci și zeci de săptămîni de antrenament în condiții grele, i-am cunoscut pe Nel și Dem, dar nu atît de mult cît aș fi vrut. Alergînd umăr la umăr cu cineva, te obișnuiești cu omul, chiar dacă nu ți-1 consideri prieten. La fel a fost și cu Nel și Dem la început și de aceea nu aveam decît por­tretul lor fizic. *

Nel avea părul pămătuf pe la urechi și parcă îi plăcea să aibă prieteni. Era înalt cît un uriaș...

Dem nu dorea altceva decît ca aparatele să func­ționeze cît mai bine. Alte dorințe nu i le-am aflat decît după ce Pămîntul a rămas în urmă. Era ca și Nel, la fel de voinic, turnat din material rezis­tent, dar avea sufletul altfel...

Întîmplările care urmează s-au petrecut pe ra­cheta ROi, cu care noi trebuia să ajungem pe Pla­neta Roșie, pe îndepărtata Planetă Roșie, unde clipea un ocean de taină...

Eu eram reporterul, pe care orice stație de pe Pămînt l-ar fi auzit.-. Trebuia să fiu sobru și să transmit tot ce se întîmpla pe navă și dincolo de pereții ei.