Grette nu mai face spionaj - Constantin Voivozeanu, Editura Militara

Oricine l-ar fi văzut în după-amiaza aceea pe Leon Blok și-ar fi dat seama că este un om pe care soarta l-a favorizat, înzestrîndu-1 cu o fire dezinvoltă, sociabilă, a oamenilor care se bucură de viață. Era mai lot timpul zîmbitor, gata de glumă, ceea ce nu-i stătea rău de fel. După o scurtă discuție cu ospătarul, Leon Blok achită fără grabă consumația și se ridică de la masă vizibil încîntat de lumina blinda și ruginie a zilei de toamnă. Traversase jumătate din terasă, cînd un băr­bat înalt, care părea de aceeași vîrstă cu el, în jur de cincizeci de ani, îl întîmpină salutîndu-1 ca pe un vechi prieten :

— Bună, Leon !... îți mai amintești de mine ?

Leon Blok se opri surprins. își ridică privirea spre col care pretindea că sînt cunoștințe vechi, strîngînd ușor pleoapele.

— Hai, Leon, nu-mi face o asemenea figură, aici unde este atîta lume... Eu sînt Archibald...

— Dar nu te cunosc, nu te supăra...

— Cum, Leon. nu-ți mai aduci aminte de mine, de școala de la Nitz,.de Grette ? Se poate, herr Profesor? !

— Nu știu ce să spun, m-ați luat așa... pe neașteptate... Sau poate soarele ăsta m-a înmuiat puțin, știți, sînt pe terasă de aproape două ceasuri.

— Leon, nu trage de timp, te rog... Avem chestiuni serioase de discutat, și, ca să nu comitem imprudențe de la început, îți propun să ne vedem mîine după-amiază, la aceeași oră, în Herăstrău, la debarcader.