Fugarul din Hamburg - Gerard De Villiers, Editura Tinerama

Un fâsâit ușor făcu să foșnească tulpinile de porumb din lan, exact în dreapta șanțului în care era ascuns Malko. .întoarse capul, pregătit să acționeze. Elko Krisantem. care j stătea ghemuit la câțiva metri de stăpânul lui. duse mâna la j centură, unde avea revolverul Astra. Un pui de căprior se ivi cu • sfioșenie dintre tulpini, urmat îndeaproape de alți trei.

Adulmecară aerul o clipă, apoi traversară drumeagul cu sărituri . șovăielnice și caraghioase, apoi se îndreptară spre alt lan deja secerat. Malko se destinse. De-a lungul Cortinei de fier, ce separa Austria de Cehoslovacia, această porțiune era visul i imposibil de împlinit al vânătorilor. Căpriori și fazani laolaltă . mișunau pe aici dintr-un motiv foarte lesne de înțeles: vânatul era interzis. Animalele se învățaseră să nu se aventureze nici prea aproape de satele așezate la apus, nici se câmpurile minate dinspre răsărit. Acest lucru le permitea polițiștilor de frontieră unguri și cehi să mănânce din când în când un pic de carne proaspătă.

Malko se ridică și se uită spre răsărit. Le era greu să-și închipuie că se aflau la granița dintre două lumi. Șanțul în care se ascundeau se găsea la marginea unui drum neumblat ce despărțea cele două lanuri și care lega odinioară satul austriac Deutsch Jahrndorf de Rusovce din Cehoslovacia. în prezent, la o sută de metri de locul în care se afla Malko. drumul era barat de un gard de sârmă ghimpată, ce reprezenta partea vestică a Cortinei de fier. Borna, de la picioarele lor avea înscris anul 1922, adică sfârșitul Imperiului austro-ungar. în apropiere, o pancartă anunța: Achtung! Grenze Staat în partea opusa, întinsa câmpie a Europei centrale ajungea până la Urah.