Frigul verii - Alexandru Vlad, Editura Militara

Exista totdeauna faptele propriu-zise și mai exista alterarea pe care timpul o propune. Sensul. Așa ceva ele nu pot evita, iar adevărul e un moment atins în această cădere liberă. Dacă iei compasul luminos al lui Newton, cel puternic îți ghidează inspirat mina, determini seg­mentul de grație, îți primești calificativul și părăsești cu fruntea sus grupul din care parte își așteaptă nesiguri momentul lor. 

Cîtăva vreme crezuse distrat în postulatul acesta de origine necunoscută, îl verificase mereu ca pe o formulă despre care știa că dă cheia problemelor, o derogare ne­cesară și decentă de la valoarea absolută, dar acum nu se mai simțea capabil să-1 aplice. Prea abstract și vag, pro­zaic chiar. Unde-i dispăruse strălucirea ? Cuvintele îi ve­niseră în minte aparent fără motiv dar legate de ima­ginea cuiva — profesorul preferat, admirabilul dr. Grable. Era posibil să fi fost unul din aforismele cu care acesta obișnuia să-și garnisească prelegerile, altfel destul de diluate, cum ar fi pus prețioase stafide într-un cozonac fără rețetă.

Avram trăia o formă indusă de fericire — această în­toarcere. Era ca o avere uriașă din care era posibil să piardă procente întregi, în nici un caz totul. Avea oricum să rămînă miezul, măduva ei dulce, norocul.