Duelistii - Joseph Conrad, Editura Militara

ÎNTRE FLUX ȘI REFLUX
ORI

AVATARURILE IMAGINAȚIEI

>

însușirea pe care credea Conrad că și-o exploatează cel mai nemilos, la epuizare uneori, este imaginația. O declară singur, și încă de mai multe ori, se plînge mereu de epuizarea mentală și completa secare pe care le în­cearcă după finalizarea fiecăreia dintre cărțile sale mari, depun mărturie și cei care-1 vizitau în astfel de momente. Se pare că pe el îl istovea efortul de-a găsi cuvinte. Căci ce fel de imaginație e aceea care nu scutește de-o acerbă salahorie, ba chiar pare să fie ea însăși obiectul acestei salahorii ? Imaginația, atunci cînd ea există în mod na­tural, n-o fi avînd oare calitatea abundenței și a revăr­sării, primejdia pe care o ascunde n-o fi cea de a depăși formele și tiparele, de a dizolva esența ideatică și a multi­plica imaginile ? Vorbim de acea imaginație ce se afirmă prin capacitatea neinhibată de a combina, fantaza, im­proviza, născoci peste marjele experienței diurne și uneori în afara realului și logicii pedestre.

Dar mult prețuita imaginație nu e pentru Conrad o formă energetică de libertate, ci, dimpotrivă, pare restric­tivă, se încăpățînează să lucreze (succesiv ori concentric) cu aceleași elemente. Omul acesta, cu o viață atit de aven­turoasă, pare să fi fost lipsit de o fantezie pe măsură.