Dracula - Bram Stoker, Editura Univers

UN DESTIN NEOBIȘNUIT pune pentru prima oară în mîi- nile cititorului român o carte pe care autorul ei o concepuse cu nouă decenii în urmă și care, de la apariția ci și pînă astăzi, nu încetează să-i preocupe pe numeroșii săi exegeți de cele mai va­riate categorii, de la critici literari la istorici, cineaști, specialiști în ocultistică, spre a nu mai vorbi de publicul cititor al sutelor de ediții, pe generații. O carte vrăjită ? Poate, iar dacă nu, atunci o lovitură de geniu...

Un roman de epocă și o narațiune fantastică într-un singur corp, un monument literar și totodată o operă populară, față de care gustul epocii noastre apare exigent. în epocă, un cronicar entuziast de la „Daily Mail" o compara cu Wuthering Ileights și cu The Fall of the House of Usher, nelipsind să adauge : „But Dracula is even more appaling, in its gloomy fascination than any one of these“. în fine, prilej de pasionante retrospective istorice, cu necesare popasuri în folclor.

Pentru istoricul literar, Dracula este strămoșul venerabil al întregii literaturi cu vampiri — și chiar al romanului negru — apă­rut în ceasul de declin al romanului gotic englez, încheind o epocă și deci deschizînd o alta, aceea căreia i-a luat astăzi în cea mai mare măsură locul romanul științifico-fantastic. Succesul fulge­rător al cărții și-ar putea afla explicații în temeiuri de circum­stanță, persistența acestui succes în tradiție, însă ipoteza cea mai rezonabilă trebuie căutată în ceea ce constituie cheia oricărei reu­șite — în impresia profundă dc care o produce o operă asupra cititorului ei.