Disparitia unui necunoscut - George Timcu, Editura Junimea

E poate inutil să mai constatăm că timpul trece peste noi și mai ales prin trupurile și sufletele noastre cu o indiferență ucigătoare, din păcate nu numai la figurat, ci la modul cel mai concret cu putință. Cruzimea lui, a timpului, constă poate mai ales în plăcerea de a ne lăsa mereu în urmă pînă se spune fiecăruia din noi : „Ai fost !“ Meditații comune și cu toate acestea le reluăm mereu mai ales în momentele grele, cînd simțim că ne fuge pămîntul de sub picioare, altfel spus, ne-o ia și el înainte. Și așa rămînem undeva departe, în spate, singuri doar în fața noastră înșine, iar apoi deve­nim nimeni în fața nimănui. Iar cînd începem să îmbătrînim, sau mai ales cînd facem treaba asta de mai multă vreme, rămînem foarte puțin din ce mai eram și pînă la urmă nu mai sîntem nimic, poate doar o amintire în memoria prietenilor, celor mai apropiați, desigur, pentru că ceilalți...