Destinatie necunoscuta - Agatha Christie, Editura Azur

Bărbatul așezat în spatele biroului deplasă cu cîțiva centi­metri spre dreapta un greu presse-papiers de sticlă. Mai degrabă gînditor decît preocupat, chipul său părea lipsit de expresivitate. Avea tenul palid al oamenilor care petrec cea mai mare parte a zilei la lumină artificială. Se vedea că este un om de cabinet. Un om al dosarelor și fișelor. Chiar și faptul că, pentru a ajunge la el, trebuia să treci prin lungi și întortocheate culoare subterane, avea ceva ciudat și insolit. Cu greu puteai să-i dai o vîrstă. Nu părea nici bătrîn nici tînăr. Nu avea riduri, dar în ochii săi se putea citi o mare oboseală.

Celălalt personaj care se găsea.în încăpere era mai în vîrstă. Brunet, cu o mică mustață, avînd o alură militară, lăsa să se în­trevadă în mod clar excesul de activitate și de energie. Neputînd sta locului, se plimba în lung și în lat, plasînd din cînd în cînd, cu o voce scurtă, cîte o remarcă explozivă.

— Rapoarte, rapoarte și iar rapoarte!... Și nici măcar unul din toată grămada în care să poți găsi totuși ceva!

Bărbatul care era la birou își plecă privirea asupra hîrtiilor pe care le avea în fața lui. Deasupra lor, se afla o fișă din car­ton care purta un nume, urmat de un semn de întrebare: „Bet- terton, Ihomas Charles?¹⁴ Clătinînd din cap spuse:

— Ați studiat aceste rapoarte, așa-i? Nu conțin nimic intere­sant?

— Cum aș putea să fac o astfel de afirmație? spuse celălalt ridicînd din umeri.