Cum am fost omorita... - Kazimierz Korkozowicz, Editura Evenimentul

26 august

Ajunsă la destinație, după o oră mi-am pus costumul de baie și ochelarii fumurii pe nas, în- dreptîndu-mă spre plajă.

Căraiea nisipoasă cobora printre dunele de nisip din care, ici și colo, răsăreau arbuști pitici de pin, contorsionați in chip ciudat.

In față aveam marea care respira prin valuri leneșe. Pe imensitatea ei netedă, departe, în larg, se reflectau razele scînteietoare ale soarelui iar acolo, unde linia orizontului separă apa de cer, se zărea conturul minuscul al unui vapor. Părea că stă pe loc, deși în urma lui se prelingea un firișor subțire de fum.

M-am uitat la el o clipă și-apoi m-am întins pe nisip cu un sentiment de ușurare.

Fiind obosită, simțeam că voi adormi imediat. Moleșită acum de arșiță, după o noapte de călăto­rie, în freamătul uniform al valurilor leneșe și ne- păsătoare, care spălau plaja, mă simțeam ca într-un leagăn ce mă trăgea la somn.

Sosirea mea în această mică localitate pescă­rească, pierdută, undeva, printre dune, împodo­bită cu cîteva vilișoare moderne nu era un capriciu și nici măcar o alegere liberă. Rațiunea a fost cea care mi-a dictat să ascult sfatul dat. Nu pot nega însă că această hotărîre nu-mi convenea.