Cuceritorul - Mihai Tunaru, Editura Cartea Romaneasca

Veștile despre prăbușirea vieții mele și apoi despre refacerea ei în cea mai mare grabă le-am primit cu ochii deschiși. Ascultam cum se rostogolesc orele, ziua.

în sfîrșit, iată-mă iarăși scăpat de paznicii cu uni­forme maro și trupuri mirositoare a sudoare, care blochează pînă și ieșirea aceasta spre curtea ce dă spre stradă. Mereu aceleași pretexte, mereu tertipuri, le fac față după împrejurări, numai și numai să re­văd orașul : o stradă în forfotă, cu tramvaie, cîteva magazine de strictă utilitate și atît, un plus de farmec de care ține viața.

Prin iarba udă, stropită pînă în ziuă, culc spicele tăioase de secetă, în drum spre locul meu discret, în- tr-o stare de emoție nepermisă. Pas cu pas, fior cu fior... Cu primul gînd al dimineții, încerc din toate puterile să trec granița realității care mă domină, dar multiplele piedici ce-mi sînt prezente în imaginație îmi lasă impresia unei libertăți în cerc. Cele mai grele întoarceri în jurul acestei noi existențe rămîn diminețile.