Contesa Cagliostro se razbuna - Maurice Leblanc, Editura Excelsior

Diminețile frumoase de ianuarie, cînd aerul rece este impregnat de razele călduțe ale soarelui, transmit ființei umane o stare de exaltare înviorătoare. în plină iarnă, începi să presimți suflul incitant al primăverii. După-amiezile devin tot mai lungi. Tinerețea noului an te face să te simți și tu mai tînăr. Cam asta simțea și Arsene Lupin hoinărind, în acea zi, pe bulevarde, în jurul ceasurilor unsprezece.

Mergea cu un pas săltat, elastic, ridicîndu-se ceva mai mult decît era normal pe vîrful picioarelor, ca și cum executa un pas de gimnastică. Și, într-adevăr, de cîte ori punea piciorul sting pe pămînt, executa o inspirație profundă, care parcă îi dubla capacitatea toracică, punîndu-i și mai mult în evidență pieptul bombat, de atlet.

Mergînd, ținea capul ușor dat pe spate. Talia foarte cambrată. N-avea pardesiu. Doar un costum gri, de vară, iar sub braț, o pălărie moale.

Chipul său, care părea a surîde trecătorilor, și mai cu seamă trecătoarelor, atunci cînd arătau cît de cît ispititoare, era al unui domn care se apropie cu pas vioi de linia de sosire a vîrstei de cincizeci de ani, dacă nu cumva o și depășise deja. Dar, văzut din spate sau de la oarecare distanță, același domn, fercheș și sprințar, cu talia’ foarte zveltă, ar fi putut protesta dacă i s-ar fi dat mai mult de douăzeci și cinci de ani. "La urma urmei, își spunea el privindu-și silueta elegantă în geamurile vitrinelor, mulți adolescenți m-ar putea invidia!"