Clipa cea vesnica - E.M. Forster, Editura Minerva

   Există două metode de lectură, atunci cînd pornești în călătoria plină de peripeții dedicată descoperirii idei­lor unui autor. Una dintre ele e practicată cu creionul în mînă, însemnînd la tot pasul flora carnală, vivace, pulsînd de sevă, a gîndirii ce cotropește atmosfera dintre cuvinte, precum și umbra umbrei acelei vegetații, cînd luxuriantă, cînd legănîndu-sc delicat pe tulpini îngăl­benite, mirosind a toamnă și a somn viitor, a moarte chiar. Altă cale este a citi liber, contopit cu fondul lu­crării, respirînd alături de fiecare personaj, suferind și rîzînd cu el, lăsîndu-te pătruns de razele vieții ce au hrănit materia însăși a cărții. Apoi, după isprăvirea ei, să veghezi, să aștepți vizita inopinată a motivului idea­tic principal, prieten ce te va întovărăși ani întregi, de-a- lungul meandrelor propriei tale treceri prin lumea ro­manescului vieții.

Folosind a doua posibilitate am parcurs paginile ro­manului Cea mai lungă călătorie de E. M. Forster. Și, nu mult după închiderea volumului, mi-au revenit în minte două replici inuman • de scurte: „Toate trec.'¹ — „Oare ?“

Cele trei cuvinte sînt rezumatul dramatic existențial al oricărei experiențe de viață.