Cind zeii conspira - Tudor Negoita, Editura Dragon

— Deocamdată nu-ți mai pot ține companie ! anunță subit Hanna Gay ridicîndu-se din fotoliul al­veolar.

Harald Pin aruncă o privire scurtă spre panoul aparent decorativ de deasupra ușii ce dădea în cabina de comandă. Păru să fi înțeles ori să fi intuit motivul grabei ei, se mulțumi să spună însă pe un ton la fel de scăzut :

— înainte de-a ajunge pe „Orion“ sper să mai pu­tem schimba două vorbe. Aș prefera fără martori.

— Sînt convinsă că vom avea tot timpul, promise repede, dar cîtuși de puțin convinsă Hanna, privi spre (ceilalți doi pasageri care discutau aprins, dar tot pe șoptite, în celălalt colț al încăperii, trecu în cabina de comandă, întrebă scurt:

— Ce-ai pățit, ,,Miss“ ?

„Miss“ nu răspunse imediat. Manevra de zor la claviatura navigrafului. O chema Missy, de fapt; fu­sese șefa promoției din anul trecut al școlii de piloți ; spațiali. Și era foarte tînără, foarte blondă, foarte fru­moasă. Aceste trei superlative o făcuseră pe Hanna s-o ia mereu pe lîngă ea în misiuni pe proaspăta ab­solventă, convinsă că, îndrumată de un bărbat, Missy ar fi fost mult prea menajată pentru a putea deveni un adevărat pilot de elită.