Cad pietre in fintina seaca - Istvan Szilagyi, Editura Kriterion

Nu este unlucru la îndemână sa așterni cîteva pagini înaintea unei cărți. Mai ales cînd cartea cu pricina nu este una oarecare ci un roman profund neliniștitor, aducind în fața ochilor minții noastre ciobul unei lumi risipite de istorie — marginea imperiului K.U.K. aflat și el la marginea prăpastie!. Anul 1900 undeva în Transilvania, povara sfârși­tului și începutului de veac într-o provincie în care respec­tabilitatea se agață cu disperare de aparență, simțind cum se sfîșie, cum este sfîșiată pe dinlăuntru, transformînd rictusul durerii într-un zîmbet convențional, crispat.

Cartea lui Szilâgyi Istvân își poate găsi cu greu asemă­nări în spațiul literar familiar cititorului român. Aparține mai degrabă unei atmosfere artistice ce s-a alcătuit — ase­meni mirajelor la mare distanță în timp și spațiu — în jurul eclecticului concept de Mitteleuropa. Ecouri nelămurite din Mușii, din Roth, din Kafka chiar pot fi detectate în largile spații interioare ale romanului de față, pot fi detectate dar niciodată definite, clarificate ca atare. Provincia — un cu- vînt, o noțiune care a făcut „carieră" în literatura modernă, comună tuturor și niciodată aceeași. Provincia lui Szilâgyi Istvân își îndeplinește menirea: tragicul devine derizoriu, derizoriul capătă dimensiuni și semnificații tragice. O crimă pasională — ce poate fi mai melodramatic după atitea decenii, chiar secole, de romantism în travesti -— o crimă oribilă prin resorturile sale intime. A povesti acțiunea roma­nului ar fi un fel nefericit de a înlocui subiectul cu obiectul pentru că nu crima, țesătura epică în jurul ei, constituie ținta, ci dezvăluirea motivelor ascunse, analiza unor psiho­logii mutilate, la rîndul lor mutilante ale realității firești alcătuiesc unda de forță a cîmpului magnetic pe care d emite cartea lui Szilâgyi Istvân.