Bila vrajita - Patrick White, Editura Univers

Printre scriitorii australieni, Patrick White csta, fără îndoială, cel mai bine cunoscut dincolo de hotarele țarii sale. Prin publicarea lui The Tree of Mctn (Arborele omului — 1956) și-a cîștigat o reputație internațională, iar prin atribuirea premiului Nobel (1973), aprinși partizani și detractori.

Criticii l-au comparat cu Lawrcncc și cu Dostoievski, au vorbit despre filonul kafkian al operei sale, i-au trasat descendența motivelor literare din marile epopei și mituri ale omenirii. Cu toții însă recunosc paradoxul rela­ției lui White cu tradiția australiană : deși, cu excepția lui The Li vin g and ihe Dead (Vii; și mor(ii), romanele lui se petrec în zkustralia, ele nu aparțin tradiției literare australiene așa cum figurează ca în conștiința eu­ropeană datorită romanelor lui Henry Lawson, Frank Hardy, Dymphna Cusack.

Născut (în 1912) și crescut într-o familie burgheză destul de înstărită, Patrick White a studiat în Anglia, dar interesul său a fost trezit și orientat spre literatura europeană. Astfel, hrănit Ia izvoarele lui Proust, Balzac, Buchncr și Dostoievski, Patrick White cunoaște de timpuriu creația lui Joyce, Eliot, Lawrence și Virginîa Woolf, cei mai „continentali" autori en­glezi, și își face ucenicia în tehnica narativă, construcția simbolica pe amplă observație socială, Ia școala acestor mari maeștri.

Cu toate acestea, Patrick White începe să producă primele volume im­portante din creația sa numai după întoarcerea în Australia. Se poate spune, deci, că Australia i-a furnizat singurul mediu, singurul limbaj prin care vi­ziunea sa intens personală despre lume s-a putut exprima. Australia, văzută de Patrick White este, asemeni Wesscx-ului lui Thomas Hardy și Yoknapa- taxvha-ei Iui Faulkner, o reflectare și o încorporare a zkustraliei nonficționale, născută_din efortul scriitorului de a reda realitatea în termenii artei. E o lume animată de propria ei vitalitate, astfel îneît căutarea unor „chei" alegorice e inutilă. Patrick White este unul din puținii scriitori care și-au creat „ținu­turi ale minții", ușor de recunoscut și pasionant de vizitat.