320 de pisici negre - Rodica Ojog-Brasoveanu, Editura Juventus

Maiorul Cristescu o examină cîteva clipe apoi scoase din buzunar un pachețel negru și-l puse pe masă.

• Ce-i asta ? Un dar pentru Mirciulică ?
• Ați vrut o probă, spuse Cristescu clătinînd capul. O aveți !

Bătrîna desfăcu hîrtia încet. Rămase cu filmul în palmă și-l privi nedumerită.

• Ce trebuie să fac ? Nu știu să umblu cu el...
• Țineți-1 în dreptul luminii, zîmbi maiorul amu­zat, și derulați-1 încet... Destul ! Imaginea nu vă spune nimic ? Este filmul pe care i l-ați dat lui Râul lonescu pentru a se familiariza cu topografia muzeului și, mă rog, pentru confecționarea cheii de la.grilaj. Cînd v-ați întors acasă — evident, după ce ați fotografiat sălile muzeului, cîteva tablouri și chiar pe cîțiva dintre vizitatori — aparatul fiind încărcat l-ați declanșat, probabil din neatenție, și pelicula a înregistrat o parte din odaia în care ne aflăm. Se vede limpede tabloul cu cale, scrinul, pendulul, chiar un colț de perdea. Vă dați seama că nu încap con­fuzii. Mi se pare de asemenea extrem de dificil să găsiți justificarea prezenței acestei imagini în filmul recuperat de la Dascălu.

Melania avu un surîs ciudat.